Astăzi vreau şi nu mai vreau de-acum încolo

     M-am decis să extind utilitatea acestui blog(uşor). Mi-am zis la o ţigară (atunci cuget cel mai bine!:)) : de ce să nu obţin mai multe beneficii deodată?
     Deci, vreau pe această cale să fac un anunţ către Univers (câtă aroganţă, să-mi imaginez că n-are altă treabă decât să stea pe bloguri de turtă dulce, nu?:)). Me, myself and I, Îl anunţ în mod oficial că m-am decis (nu că n-aş fi fost decisă deja, dar de astăzi încolo se extinde perioada de valabilitate a acestei decizii) că vreau ceva doar pentru mine! În ciuda legăturilor ilicite care pot aduce doza lor de incitare, nebunie, aventură, frumuseţe chiar, care, în viziunea unora, aruncă asupra concretului o lumină difuză, ce-l face mai... trăibil. În ciuda lor. Deşi  m-au curtat în ultima vreme astfel de ispite, vreau o poveste doar a mea, ţesută alături de un personaj neîmprumutat pe furiş din alte braţe, nefurat altor ochi, nesmuls altei guri, nedecupat din alt cadru şi alipit unei pagini anonime. Făţiş, nu pe furiş! Nu de teama oprobiului public, pentru că, în timp, am căpătat un traumatism în cot în acest sens. De teama acelor momente în care fiinţa-ţi hrănită la frecvenţă redusă tânjeşte, se usucă iraţional d'a-n picioarele de dorul unui semn cât de mic, al unui suneţel şi, stăpânită de un soi de foame haină, îţi chinui cel mai bun prieten ca să ţi-l apropii pe marele absent măcar evocându-l... Un el care capătă dimensiuni gigantico-catastrofale în absenţă...
     Primesc, dragă Universule, doar ceva asumat reciproc pe de-a-ntregul (ştiu că acest "pe de-a-ntregul" e discutabil, dar ştii Tu la ce mă refer acum), nu parţial, cu acţiune desfăşurată-n cadre care mai de care mai... securizate. Cum am auzit pe cineva odată, într-o viaţă anterioară spunând : fără "capete frumoase învârtindu-se ca nişte girofaruri" pentru o strângere de mână sau un sărut fugar, care, pentru cei în legitimitate sunt la fel de  banale precum spălatul pe dinţi...
     Dă-mi, de dragul convenţiei, drepturi (pe care ştiu că-n realitate nu le am şi, să fim serioşi, nimeni nu le are, dar.. vom dezbate altă dată acest subiect)! Vreau să ader la iluzia conform căreia poţi aparţine cuiva şi cineva îţi poate aparţine.
     Vreau 1+1=3. Doar 3!!!
     Vreau să fiu doar personaj principal, cu riscul de a fi distribuită într-o peliculă cu intrigă banală, mediocră. Permiteţi-mi, Ceruri, această ipostază, nu cealaltă, căci altfel mă văd nevoită să refuz.

P.S.: asta nu e tema ;)