m-am trezit. trăiesc. trăim

Neaţaaaaa! 
M-am trezit. Trăiesc. Şi, din câte-mi dau seama, trăim. Deci n-a avut loc sfârşitul lumii. Mai rămâne o variantă: m-am înălţat în 5D.
Mă luai la cercetat în dimineaţa asta şi mă gândii că dacă am trecut în 5D, înseamnă că am făcut saltul cu tot cu reacţia mea alergică la înţepăturile de păianjen, care mă chinuie de două zile, toate părţile componente sunt la locul lor, în forma deja foarte cunoscută, nu sunt nici mai înaltă, nici mai eterică, n-am devenit nici fosforescentă... Hm, ciudată Înălţare! Dar nu mă descurajai! Încercai să-mi las mintea deschisă, căci îmi amintii că Victor Hugo spunea ceva de genul că contribuim la falimentul adevărului respingându-l din start. Şi cine-s io, să falimentez adevărul? 
Gândindu-mă că poate transformările sunt mai subtile, încercai să-i transmit telepatic mamei că vreau să facă ea cafeaua în dimineaţa asta.  Da' ori nu emisei eu prea bine mesajul, ori ea n-a fost dintre cei aleşi, cadorisiţi cu percepţii extrasenzoriale, căci după vreo zece minute de aşteptare, pusei frumuşel mâna pe ibricul  care arăta tot ca ăla din 3D, îl umplui cu apă ( da, tot ca aia din 3D) şi apoi aruncai în el 2 linguriţe de cafea (aţi ghicit: tot ca aia din  3D) şi ieşi o minunăţie care mă duse-n al nouălea cer. Constatare: după zece minute, mesajul se întoarce la expeditor, care execută comanda fără să cârtească. E şi asta ceva... O fi ăsta vreun simptom de transformare?!
Îmi continuai investigaţia, că parcă ziceau că şi cu timpul se va întâmpla ceva.... Nişte minţi luminate decretau la un moment dat că Rezonanţa Schumann sau Pulsul planetei, mai pe înţelesul tuturor, care cică era de 7,8 cicli pe secundă, a început să crească de vreo douăzeci de ani încoace, ajungând la 12 cicli pe secundă, făcând ca ziua noastră dragă de 24 h să se transforme într-una de 16h! Şi mai ziceau că dacă continuă să crească în acest ritm, în 2012, când se va alinia sistemul nostru solar cu centrul Căii Lactee, timpul va ajunge la 0. Adică nu mai pupăm nici ălea 16 ore. Mă uit la ceas şi constat că el îşi vede liniştit de treabă, măsurând timpul ca şi până acum. Pesemne că s-o fi oprit din crescut rezonanţa aia...
Da' acuma am o dilemă; justificată, zic eu. Nu ştiu cum a râmas cu cele trei zile de întuneric... Şi nici n-am pe cine să întreb, să mă lămurească, la naiba! Adică nu sunt sigură dacă astăzi este 21 decembrie sau 24 decembrie. Pe 21 decembrie urmau să înceapă trei zile de întuneric, în care noi oamenii am fi dormit, dar pe planetă ar fi  avut loc  mari prefaceri şi la trezire nu ne-am fi amintit de prelungul somn... Calendarul arată tot 21. Să-l cred?... Să nu-l cred?...
Rezultat anchetă: în 5D sunt tot alergică la înţepăturile de insecte, în continuare îmi fac singură cafeaua, am tot 1,58m înălţime, blondă şi palidă şi n-am devenit vreo telepată. Ştiţi ceva? E  chiar bine. Sunt mulţumită că 5D-ul ăsta e blând şi mă ia uşor, în ritmul meu propriu şi natural, că nu ştiu dacă aş reacţiona prea bine la şocuri.
Dar cred că cei mai câştigaţi oameni sunt ăia pe care  5D-ul i-a prins cu cămara plină de conserve. Au masa de sărbători asigurată, fără să-şi mai scadă vibraţia alergând prin hipermarketuri care te vampirizează energetic.
Zău că me gusta 5D-ul ăsta.