"mai tăiem iarba prin cimitir, maică..."

ca tot omu', petrec şi eu în perioada asta pe cel ce va trece şi mă pregătesc să-l întâmpin  pe cel ce va să vină...

ce-i promit eu lui 2013?
grădinărit în şapte paşi. pe parte sentimentală, mai întâi:

*  în 2012 m-au uitat sfinţii  într-o gară pustie, cu privirea suspendată-n gol în urma unui tren plecat de mult.... e drept, trenul ducea cu el pe cineva pe care mi-l doream alături până la ultima respiraţie, vrusesem să dăinuiască pe viaţă, chiar până "dincolo", căci a fost totul atât de altfel, atât de special, atât de intens încât credeam că n-are cum să nu fie pe viaţă. concret, însă, "pe viaţă" s-a  rezumat la "până înspre vară"... apoi mi-a luat mult, nepermis de mult până am priceput că, de fapt, chiar a fost pe viaţă. şi de fiecare dată e pe viaţă. de fiecare dată când alegi conştient să îl trăieşti pe celălalt cu întreaga-ţi fiinţă, văzută şi nevăzută, ştiută şi neştiută, când arunci pe geam prudenţa de dragul lui, e pe viaţă; pe toată  viaţa care palpită atunci în tine. 
dar promit să nu mă mai uite sfinţii. (am să le fac sfinţilor un semn cu carioca roşie pe deget, ca să mă ţină minte. amin!)

**  în găgăuţenia-mi, câteodată plec de la mirosul de lemn nears complet, care persistă  în cerul gurii mele, brodez, brodez, brodez şi ajung până la a-mi imagina că pot reaprinde vâlvătaia cu aroma cărbunilor... deci, promit să-mi tratez piromania incipientă! şi să mănânc ceva dulce :)

***  2012 a adus o dificultate în a zări capătul de linie dacă acesta nu e vizibil din avion. nu ştiu cum s-a întâmplat, căci eu mă ştiam tăind în carne vie... dar, mă rog, shit happens!  cred că promisiunea aferentă acestui neajuns ar fi aceea de a merge mai des cu vederea la control!

****nu pot să îngrop morţii la timp. cred că înţelept ar fi, de acum încolo, ca până la a-i îngropa (îngropăciune care avea loc oricum într-un stadiu avansat de putrefacţie), să-i las mai întâi să moară încă de la primele semne şi să nu mai încurajez comele prelungite şi apoi morţii cu morţii, viii cu viii, da?

*****locul pe care cineva care pleacă fără să-l folosească pentru un "rămas bun" să nu-l mai ţin liber pentru un eventual "bine ai revenit". deci, nu se mai fac rezervări!!!

****** pentru nimic, dar pentru nimic în lume, să nu îmi mai transform sufletul într-o casă bântuită.  pentru că nu, casele bântuite nu sunt cu nimic mai bune decât casele goale. sunt doar sinistre. deci, sfeştanii dese, cheia marilor "succesuri".

*******ultima, dar deloc cea de pe urmă promisiune: să instalez un filtru prin care bărbaţii indisponibili, indiferent de natura acestei indisponibilităţi, să fie percepuţi ca eunuci :))). am zis!